Peripeții din a doua zi cu bebe: de ce ți-e frică nu scapi

În urma unui traumatism (disjuncție tibio-peroniară superioară) pățit în urmă cu 2 ani mă tot confrunt cu o problemă la genunchiul drept. Nu este o problemă care necesită operație, însă trebuie
să fac tot timpul exerciții, pentru ca mușchii să susțină rotula și să nu mai „fugă” de pe traiectoria ei. Tot din această cauză nu am voie nici să am fluctuații de greutate, lucru inevitabil într-o sarcină.

Problemele s-au agravat în luna a 8-a din cauza greutății, dar și pentru că organismul trecea prin schimbari majore hormonale și am ajuns să am probleme chiar și la nivelul articulațiilor. 

Acesta este motivul pentru care a doua zi după naștere a fost una cu peripeții. După ce l-am alăptat pe cel mic, am vrut să merg la baie și mi s-a blocat genunchiul. Cam cum este asta? Am rămas cu el înțepenit 6 ore, timp în care aveam pusă tot timpul o compresă cu apă caldă și îl masam. A fost foarte greu, mai ales că eram abia operată. Le spusesem alor mei să plece acasă în seara aia, crezând că mă voi descurca singură. Iată-mă deci, blocată cu gândurile mele, gândindu-mă la ce pot să fac ca să-mi revin.

Când am simțit că nu mai pot, mi-am sunat kinetoterapeutul, căruia i-am explicat ce am pățit, rugându-l să nu mă lase înțepenită, că nu mai puteam face nimic. Și când mă gândesc ce fericită eram dimineața că mă ridicasem repede din pat și îmi făceam plimbările pe holurile spitalului mândră nevoie mare de această reușită…

L-am trezit pe Lucian, care a venit la spital la 12 noaptea însoțit de terapeut. Timp de două ore a căutat toate pozițiile posibile și mi-a pus rotula la loc. Durerile au fost crunte, însă încercam să mă consolez cu gândul că piciorul meu va fi bine și îmi voi putea relua plimbările către bebe. Sunt cu adevărat norocoasă să am alături un soț care ar face orice pentru mine, dar și  pe Marcel, fizioterapeutul meu, care nu mă lasă la nevoie. 😀

Dimineața radiam de fericire. Mă plimbam pe hol cu genunchiul mobilizat cu benzi și toți membrii personalului ce fuseseră de gardă mă întrebau cum am reușit să scap de problemă și erau și ei fericiți pentru mine.

În continuare, bebe a „muncit” la sân mai vânjos ca în prima zi, s-a colorat frumos și asta m-a făcut să uit repede de problema mea.  Ce înseamnă o minune în viața ta? Te face să uiți de tot și de toate! 🙂

Citește și:   Cum mă pregătesc înainte să urc pe scenă

6 Comentarii

      • Felicitări pentru reuşitele tale,ale voastre ca familie! Să vă creşteți puiuții cum ştiți voi mai bine! Mă bucur că alăptezi, să dea Domnul să ai cât are micuțul nevoie! Felicitări pentru răspunsul de mai sus! Inimitatea copiilor e importantă! Recuperare uşoară şi bucură-te de momentele astea, doar tu cu fiul tău, pentru că apoi ştii câte te aşteaptă!

  • Mă bucur ca acum ești bine,Andreea!Nu intra in panică din cauza genunchiului,bine ca ai persoane în jurul tau care te iubesc si te sprijină.Te pup pe tine,pe bebe si pe fetiță! 🙂

  • Salut Andreea! Si eu am probleme la genunchiul stang, insa am facut 10 proceduri cu curent galvanic (cred si sper sa nu gresesc denumirea), ceea ce iti recomand cu mare caldura. Este important sa gasesti fie o clinica particulara, fie una de stat (ce prefer eu – personalul este in varsta si merg pe terapii destul de ok, iar in clinicile particulare sunt multi tineri care e adevarat vor sa te faca sa te simti confortabil, insa tratamentul nu mi s-a parut asa de ok), si sa-ti faci o astfel de terapie prin proceduri. Cel mai bine te poate sfatui medicul de familie.
    Felicitari pentru bebe si sa auzim de bine! 😉

Lasă un răspuns