Cum a fost prima zi alături de băiețelul meu

După cum știți de pe pagina mea de facebook, am născut miercuri un băiețel.

Nașterea era programată pe 17 noiembrie, însă bebe mi-a făcut o surpriză și nu a vrut să mai aștepte; m-au luat durerile în toiul nopții și ne-am dus la spital. Așa am ajuns, ca și în cazul Sofiei, să „deschid spitalul”, fiind acolo la 4:50 dimineața, pe 16 noiembrie.

Sofia era îngrijorată încă de seara, mititca, și m-a întrebat ce face ea dacă eu și tati plecăm la spital. Am liniștit-o spunându-i că  o să rămână cu bunicii și, în scurt timp, plecam deja spre spital, așa cum toată lumea presimțise.

Când am ajuns la spital și m-au consultat medicii, mi-au spus că trebuia să vin chiar mai devreme, pentru că avusesm dureri toată ziua și nu ar fi trebuit să mai aștept. Însă, tot în ziua aceea, fusesem la control și medicul mi-a spus să stau la pat și că speră să nu „greșească” bebe ziua.

Nu am așteptat prea mult până când și-au făcut apariția doctorul ginecolog și doctorul anestezist, care m-au pregătit imediat pentru operația de cezariană, în timp ce eu îmi ceream scuze că graba micuțului le-a dat planurile peste cap.

Tremuram foarte tare, abia vorbeam, aveam dureri mari, contracții și emoții foarte mari. Lucian avea bagajul meu, poșeta mea, geanta lui, telefoane, acumulatoare, portofel, pachetul de celule stem (Baby stem) etc. Săracul era mai amețit decât mine. Și-a lăsat geaca într-un loc, geanta în altul, era cu ochii după mine parcă disperat să nu mi se întâmple ceva rău.

În timp ce mă pregăteau pe mine și îmi căutau vena, încercam să-l liniștesc pe Lucian, care  a început să îl certe pe asistent, pentru că ceva nu a funcționat din prima, a trebuit să mă înțepe a doua oară și m-a durut foarte tare.

După un control amănunțit, m-au pregătit și m-au condus în sala de operație pe picioarele mele. Tremuram din ce în ce mai tare pe măsură ce mă apropiam de sală și aerul mi se părea din ce în ce mai rece. Îmi clănțăneau dinții ca la băbuțe. 😀

Citește și:   Ce alimentație am avut în perioada sarcinii

Doctorul anestezist mi-a facut o rahianestezie și am început să amorțesc. Mi s-a părut o senzația ciudată și urâtă, dar așa trebuia să fie… A urmat ungerea cu dezinfectant pe tot corpul și montarea paravanului. Femeile care au trecut prin operația de cezariană înțeleg perfect despre ce vorbesc. 🙂

Totul a decurs bine, respiram calm și adânc până când l-am auzit pe bebe. În acel moment, mi-am întorsc capul să îl „caut”. Când l-am văzut,  mi s-a părut că era albastru!   Mi-au spus că urmează să îl curețe, consultatul, înfășatul și apoi mi l-au dat să îl pup. Senzația este extraordinară! Sentimentul unic, bucuria enormă, mirosul și piela beblușului care nu se compară cu nimic… Mă temeam că îl „murdăresc” cu pupicii mei.

Totul a fost foarte rapid și băiețelul a primit primul lui 10 (2.860 kg și 47 cm)! Pe bebe l-au scos din sala de operații și pe mine m-au dus în salon, unde alături de Lucian, am mai așteptat ceva timp până când am făcut într-adevăr cunoștință cu „minunea” noastră.  Sofia ne-a sunat imediat ce s-a trezit. Era foarte emoționată și fericită și a venit să-și cunoască frățiorul imediat ce a plecat de la școală. Știam că o să fie încântată, dar extazul ei mi-a depășit așteptările. A venit însoțită de sora mea și i-au adus lui bebe un șoricel mare de pluș. Nașa mea pregătise și ea cadouri și pentru Sofi și pentru bebe; unul roz și unul bleu.

Sofi l-a pupat mult pe cel mic, l-a mângâiat, ne explica ce și cum face, se strâmba ca el, ce să mai, fericire mare! Am continuat ziua alături de prieteni buni care ne-au vizitat și s-au bucurat pentru noi, iar eu am încercat să răspund tuturor celor ce ne felicitau pentru micuț.

A fost o zi superbă cu o puternică încărcătură emoțională și multe lacrimi de fericire. O zi la superlativ! Avem și un băiețel! 🙏💙

26 Comentarii

Lasă un răspuns

x
Dă-mi like :